Blind Faith

      Cu totii ne traim viata conform unor convingeri...unei credinte. Cu totii credem in ceva...crestinii cred in Domnul, budistii in Budha (atentie...Budha=Printul Sidharta "iluminatul"...NU budha=WC), copiii cred in Mosu' iar curvele se cred destepte si lista continua. Cu totii am fost educati sa credem in ceva si sa avem anumite convingeri. Odata cu trecerea timpului ajungem sa ne indoim de ceea ce am fost educati sa credem si ajungem ori sa alegem o cu totul alta credinta si cu totul alte convingeri saaaaaauu...ajungem sa ne intarim credinta si convingerile ce le imbratisam anterior. STOP. Cine zice ca este necesar sa crezi in ceva? Exista atatea "adevaruri" pe lumea asta incat nici nu stii pe care sa-l alegi. Exact ca la piata. Fiecare reprezentant al credintei lui incearca sa ademeneasca un numar cat mai mare de adepti. 
      Ce s-ar intampla daca ai sterge cu buretele fiecare conceptie (sau mai bine zis preconceptie) de a ta si ai privi lumea cu ochii curati? Sa privesti lumea pur si simplu obiectiv si sa o analizezi. Sa nu iti formezi o parere prin prisma credintei si a emotiilor ci doar sa observi lumea ce te inconjoara ca mai apoi sa analizezi logic totul....vei descoperi o cu totul alta lume. 
      Ce este biserica...? Un loc la care mergi sa iti speli pacatele...un loc unde ti se zice ca prin credinta si cainta toate iti sunt iertate. Un loc conceput din antichitate pentru ca tu sa iti usurezi constiinta (caci acest loc iti ofera iertarea, nu-i asa?) ca mai apoi sa identifici starea de usurare cu biserica si sa devii adeptul ei. A fi adeptul unei biserici sau credinte este echivalentul cu a fi "fericitul proprietar" al unui creier retardat. De veni vorba de creiere retardate...cum vad o fusta mini sau un decolteu, unii baieti saliveaza automat (exact ca si cainii lui Pavlov) iar creierul lor trece automat pe modul stand-by. Trist. Mooving on...
      Exact cum crezi in Domnul ai putea sa crezi in zana maseluta sau sa crezi ca daca te speli cu Coca-Cola vei deveni zeitate. Fiecare om lupta pentru credinta lui cu toate ca este constient ca "adevarul" lui nu este singurul. Ca exista si alti oameni care au alte "adevaruri". De ce? Deoarece credinta lor a devenit un "bun intelectual", ba chiar mai mult : a devenit una si aceeasi cu persoana lor. Si sa mai pun un "de ce?" pentru prosti. Pentru ca intreaga lor persoana este cladita pe credinta lor. In concluzie orice om va face orice ii sta in putere pentru a-si apara propria persoana sau "bunul intelectual" al acestuia. In alta ordine de idei...daca vorbesti cu Dumnezeu esti credincios dar daca Dumnezeu iti vorbeste...crede-ma suferi de psihoza.
    Un alt lucru ce ma face sa pufnesc in ras (inafara de biserica) este convingerea ca un baiat si o fata aproximativ de aceeasi varsta pot fi amici apropiati. Doar amici apropiati. Esti tampit?! Altii isi violeaza sora si tu ai impresia ca poti sa ai o relatie de stricta prietenie cu o persoana de sex opus? La un moment dat, intr-o clipa de vulnerabilitete, unul din cei doi se va indragosti de celalalt. Celalalt, cand va afla sau va banui macar de sentimentele primului va ceda la randul sau "sentimentului" caci tuturor ne place sa fim apreciati, admirati si iubiti. Deci cand prietena ta merge la "amicul" ei sa ii faca "clatite" poti fi sigur ca i-o arde bine...clatita desigur :-) 
      Totusi cat de idioti putem fi noi oamenii?? Suntem incapabili sa ne asumam raspunderea pentru actiunile noastre. Mereu gasim pe cineva pe care sa dam vina exact cum mereu asteptam cu mainile in san sa ne scoata cineva din mizeria in care noi insine ne-am aprofundat. Ba chiar a trebuit sa inventam zeitati care sa ne ajute. Suntem niste incompetenti si zgarciti. Am ajuns sa ne gandim sa hranim detinutii cu cainii eutanasiati...friptura de ciobanesc german...yyyyuuuummmmyyyy...as prefera sa mananc urzici sau sa rod pe radacinile copacilor. Cica "man's best friend" cand colo noi ne folosim de ei si cand nu mai avem nevoie de ei...ii aruncam...sau mai bine...ii mancam...desi daca stau sa ma gandesc mai bine...seamana un pic pe conceptia de "prieten" a romanului. 
      Un alt lucru pe care nu suport is persoanele care se dau drept prietenii tai cand colo te-ar lasa sa te ineci cu propria voma daca le-ar aduce vre-un beneficiu. In caz ca nu ai reusit, o culege de pe jos si ti-o mai da odata pe gat. Cum poti sa depistezi asa zisii prieteni? Simplu. La fete is alea care is mai "mushy mushy ooo ce bine areti...I love u..." in general alea care te ling in dos cu toate ca nu sunt lesbi. La baieti is aia cu replica..."hai mah...asa ma stii tu pe mine?" sau care doresc sa iti aduca dovezi "incontestabile" ale devotamentului lor.
      Eu personal prefer sa ma imprietenesc cu ursuletul meu de plus...acela imi este prieten. Nu ma astept la nimic de la el si nici el nu se asteapta la nimic de la mine. El ma asculta mereu si nici nu crapa de invidie. 
      Iata si intrebarea mea de azi : 
Stim cu totii de luminita de la capatul tunelului. Dar oare mai lumineaza?! Sau s-a ars becul....?